Dupa ce weekendurile trecute m-am ocupat cu daramatul respectiv refacutul unor portiuni din apartament, a venit iata momentul sa umplu noile spatii goale respectiv sa decorez noile “spatii pline” ale casei. Sub atenta indrumare a sotiei, am purces asadar cu entuziasm spre nou deschisul Ikea, acest paradis al mobilei gata sa imi satisfaca pana si cele mai indraznete vise. In prealabil, am pregatit inginereste si cu cele mai bune intentii o lista completa de mobilier pe care ar trebui sa-l cumpar, cu dimensiunile riguros masurate cu ruleta din dotarea gospodariei.

Am reusit sa ajungem cu bine, in ciuda amabililor nostri edili care au asezat pe drumul spre complexul comercial Baneasa o increngatura stufoasa de ronduri, majoritatea semnalizate prost sau deloc. Am apreciat din nou edilii printre dinti la intoarcere, cand iesirea pe DN1 s-a efectuat prin intermediul unui set de gropi strategic plasate exact acolo unde trebuie sa accelerezi ca sa te incadrezi in trafic. Dar, divaghez.

ikea_tatoo.jpg

Ikea este minunat, este exceptional, partea proasta este ca nu vinde doar mobilier. Luati un pic “de val”, am inghesuit in carucior o perna, lumanari aromate, ceva huse de pus pe … diverse, suporturi pentru pus husele de pus pe diverse, cutii de pus suporturile pentru pus husele pe diverse. Cand am ajuns in stadiul de cumparat mobilier pentru pus cutiile de pus suporturile pentru pus husele pe diverse, am remarcat doua probleme. Prima, referitoare la dimensiuni. Vedeti voi, mobilierul de acolo are cateva dimensiuni stas pe care ei le ruleaza, le combina. Probabil, conform unor reguli de optimizare a consumului de material si in ideea de a putea impacheta eficient toate componentele mobilei. In ultima instanta, daca aveti ghinionul de a avea un apartament care nu corespunde celor catorva dimensiuni optime ale Ikea, ghinion. Va trebui sa va adaptati fie apartamentul, fie sa va resemnati cu ideea ca nu veti putea realiza exact aranjamentul dorit. Proaspat iesit dintr-un santier, am optat pentru a doua varianta si mi-am suflecat manecile. Dupa care, am luat o pauza. Aceasta, deoarece am dat peste o a doua problema, de talie de data aceasta.

ikea_white_table.jpg

Suedezii par a avea o slabiciune pentru mobilierul foarte deschis la culoare. Cam 75% din ce era expus acolo era fie genul de alb foarte la moda acum pe masinile scumpe, fie fag lacuit (deschis la culoare), fie fag “natur”. Desigur, din loc in loc erau plantate cu ostentatie standuri de unde puteai achizitiona bai?, pentru auto-băi?uirea mobilei chiar de catre client, in cel mai pur stil Ikea. Ori, ca orice bucurestean care a achizitionat mobila in ultimii 5 ani, se intampla ca am in casa mai mult tonuri inchise, wenge si mahon. Expertii in semantica discuta inca daca folosirea termenului “lemn plastificat” este mai corecta decat cea a termenului “plastic lemnificat”. Ma rog, detalii. Cert este ca “albiturile” de la Ikea ar fi contrastat neplacut cu restul casei, obligandu-ma sa prestez o lunga si anevoioasa băi?uire pentru a le incadra in decor. Cum băi?uirea nu se numara printre ocupatiile mele favorite de weekend, am dat imediat reject si m-am indreptat cu pas hotarat spre casa de marcat. Pe scurt, am cheltuit 50% din buget cumparand un set de articole care nu avea nimic in comun cu lista alcatuita cu atata truda, acasa. Socoteala din targ, cum s-ar zice.

Nu va mai povestesc despre distractia de la iesire, unde nu poti iesi cu caruciorul si trebuie sa vii cu masina langa magazin, intr-un spatiu redus unde e bataie pe locuri. Cateva familii apara cu indarjire cate un loc de parcare, in vreme ce capul familiei cauta nervos vreme de 20 de minute un autoturism intr-o imensa parcare nenumerotata.

Am ajuns acasa, si in vreme ce inspectam instructiunile de montare ale cutiilor de pus suporturile pentru pus husele pe diverse (care instructiuni erau niste desene fara text, pentru a nu trebui traduse) m-a lovit. M-a frapat, m-a atins cu violenta drept in moalele scafarliei. Si anume: revelatia.

meermilieu_jam.gif

Mi-am dat in acel moment seama ca Ikea ca magazin de mobila este o enorma farsa. O acoperire elaborata, in spatele careia sta un prosper magazin de accesorii, sirop de coacaze suedeze, huse, ladite, lumanarele parfumate, veioze, huse, plante de acvariu, tablouase, huse, jeleu de coacaze suedeze, chiftelute suedeze, huse, gem de coacaze suedeze si somon suedez congelat. Si, bineinteles, de huse. Nu Mobexpert ar trebui sa se teama de Ikea, ci toata liota de magazinase de decoratiuni interioare care supravietuiesc vanzad cate o cuvertura pe saptamana la pretul unui Logan second hand. Acolo de fapt loveste Ikea, in vreme ce toata lumea suspecteaza ca ei tintesc piata mobilei. Imi si imaginez o sedinta de management al magazinului din Baneasa:

- Bjorn, ce mai e nou ?

- Sven, sa vezi ce amuzant, saptamana trecuta romanii au cumparat doua dulapuri de fag.

- Haha, Bjorn, romanii astia sunt tare haiosi.

- Da, Sven, dar ce facem cu stocurile ?

- Puneti pachetele cat mai sus, pe ultimul raft de sus, si daca intreaba de scari spuneti ca s-au defectat.

- Sven, dar cum sa-i descurajam pe viitor ?

- Bjorn, aduceti mult mobilier alb. Imaculat, virgin, ca neaua sa fie. Si bai?, foarte mult bai?, lazi enorme de bai?. Puse cat mai la vedere.

- Da, Sven, am notat. Si-acum sa trecem la lucruri serioase.

- Bjorn, exact. Situatia este extrem de grava. Suntem in ruptura de stoc la lumanarelele cu miros de caise si la biscuitii cu aroma de coacaze suedeze. Trebuie sa facem ceva, urgent ! Acum !

ikea_chiftele.jpg