Aș vrea să joc un pic rolul avocatului diavolului in hărmălaia recent iscată pe bloguri apropos de KFC. Scandalul a pornit de la o scrisoare deschisă publicată de un fost angajat (anonim, desigur), pe diferite bloguri (mi se atrage atenția pe mail că distracția ar fi pornit de la Piticu și restul au făcut doar copy/paste din încheietură – posibil). Desigur lumea bună din blogărime și nu numai este oripilată de dezvăluiri -  ma cherie, c’est absolutely șho-cking ! Bucățele de făină cu sânge și pui congelat, mon Dieu ! De parcă prin arterele puilor ar trebui să treacă doar apă distilată iar proverbiala “piele de găină” ar trebui să fie netedă ca un poponeț de bebe. Ca nu cumva – vezi Doamne – să ne îngrețoșăm. Dacă ni se turtește coafura sau ceva ?

Mie totuși mi-a atras imediat atenția ceva ce nu pare să fi fost considerat demn de luat în seamă de mulți. Este vorba despre modul în care autorul scrisorii (distinsul fost angajat) ii caracterizează pe clienții stabilimentului. Hai să cităm:

  • coada e prea mare și termitele nu vor să aștepte
  • datorită crizei de timp încep ursarii să țipe de după tejghea
  • marfă multă pentru că românul s-a născut flămând
  • de Paște vin “meltenii” care nu mănâncă ouă ci aripioare

Acest deosebit respect față de client îl făcea să practice – împreună cu colegii lui – următoarele sporturi (ilustrez cu citate):

  • sport de echipă: “ocazional trăgeam un fotbal cu chifle pe care le puneam la loc”
  • sport de precizie: “flegme la împachetare primeau cei mai fițoși clienți”
  • din nou sport de echipă, competitiv: “povestit cu colegii de la McDonalds, Pizza Hut cine își terorizează clienții prin cele mai oribile metode
  • sport de viteză: “doar clăteam mașinile de gătit pentru că ne grăbeam spre casă
  • și iar viteză: “detergentul toxic ajungea peste tot in speranța de a termina mai repede spălatul

Evident cine e de vină pentru toate aceste lucruri ? Păi managementul, sistemul, clienții care mănâncă prea mult. Pentru că vezi Doamne angajatul mioritic nu putea face față comenzilor respectând procedura. Și-atunci ce face el, angajatul mioritic ? Devine creativ, “eficientizează”: nu schimbă apa, nu spală bucățile de pui, le decongelează forțat, spală totul doar în mare grabă iar filtrarea uleiului este oricum “inutilă” pentru că toți știm că filtrele de hârtie scot “doar cocoloașele” din ulei. Desigur, cu timpul căștigat angajatul mioritic model poate să halească salate și sosuri “la discreție”, să fure un bidon de detergent toxic, să tragă un mic fotbal cu chifle, o flegmă, ceva de bun gust. Ceea ce angajatul mioritic uită cu nonșalanță este că el e plătit ca să hrănească ursarii melteni, termitele de după tejghea și nu gândacii de bucătărie (după cum se laudă că a făcut cu colegii, în mod intenționat).

Desigur ca supervizorii au și ei partea lor de vină. Este aberant să încurajezi pe cineva să bage înapoi în ulei bucățile de carne scăpate pe jos. Este ilegal să schimbi data de expirare la salatele acelea pe care oricum nu le cumpără nici dracu’. Dar cel mai stupid este să nu-ți poți controla angajații din tură și să nu știi dacă și-au îndeplinit sarcinile corect. Ție supervizorule îți doresc o perioadă consistentă de șomaj pentru a reflecta asupra acestui mic fapt și poate calitatea muncii tale se va ameliora pe viitor.

Una și cu una fac două. Joburile la astfel de localuri nu sunt joburi creative bine plătite, de birou, care necesită ani îndelungați de studiu. Aici vorbim de muncă fizică intensivă și potențial de risc sanitar. Tu, termito, știai de asta când ai semnat contractul de muncă. Tu, termito, ai trecut în spatele raftului și brusc ai devenit mai șmecheră pentru că îmi manipulezi mâncarea. Mâncarea mea pentru care ai pretenția să plătesc bani din care angajatorul tău îți dă salariu și îți plătește dările către stat.

Tu, termita de la cuptoare, termita de la făină, termita de la transpaleți. Tu și mentalitatea ta sunteți de vină. Nu sistemul, nu franciza, nu procedurile, nu clienții. Ah da și supervizorul – pentru că nu v-a dat afară din secunda unu în care mentalitatea mioritico-termitică a ieșit la iveală.

Așa că hai valea din industria alimentară, că m-am săturat să mă duc la fast food cu frică.

Pentru conformitate,

Un ursar-termită nervos

PS Pentru deosebirea dintre “supervizor” și “manager” rog respectuos a se consulta Google.