• Domnul Jérôme Kerviel provoacă o fraudă uzuală de 5 miliarde € la SocGen, ditai organizația financiară care teoretic are un sistem de securitate state of the art în care n-ar trebui să poți să apeși nici măcar o tastă aiurea fără să se aprindă un led pe undeva, să se înroșească un indicator într-un sistem de monitorizare. Pierderea este aproape cât tot venitul din activitatea de banking pe un trimestru în grupul SocGen, vedeți cifre concrete aici (dați click pe second quarter 2007). Cum a fost posibil ? Mă înfioară povestea asta, imaginați-vă o “fraudă uzuală” la un fond privat de pensii peste vreo 20-30 de ani, că tot nu garantează nimeni nimic. Bănuiesc că după această mică întâmplare uzuală se va iniția un soi de Sarbanes-Oxley episodul 2 european, care conform obiceiului va fi și mai birocratic decât cel din US. Probabil în organizațiile care au de-a face cu bani sau instrumente financiare peste un an-doi nici măcar la budă nu te vei mai putea duce fără un mic audit contabil preliminar.

socgen.gif

(desenat cu toonlet)

  • În sfârșit americanii adoptă ideile românești. Time Warner/AOL a demarat un mic experiment pentru abonații la Internet prin cablu dintr-un oraș texan. Este vorba da – despre limitarea de trafic, clauză extrem de îndrăgită de prin contractele de net ale cabliștilor mioritici. Broadband cu praguri la 5, 10, 20, 40 GB după gust, urmat de plata per GB. Comcast, un alt mare furnizor american de Internet, “evaluează continuu” aceste formule. Sunt convins că toți consumatorii americani vor primi vestea cu un entuziasm deosebit. Americanii mai au multe de făcut : trebuie umblat la calitatea serviciilor, trebuie să agațe cablurile într-un loc accesibil pentru mașina care ia gunoiul și poate vor ajunge și ei la nivelul de măiestrie necesar ca să lanseze abonamente nelimitate cu limită. Liniște, să-i lăsăm să muncească, altfel nu ne mai ajung din urmă căt e hăul …
  • S-a petrecut a 5-a ediție din Wurbe, întâlnirea programatorilor web din București. Unde am avut și eu câteva slide-uri, nu multe pentru că am rezervat primul sfert de oră unei lupte penibile cu video proiectorul. Am învățat the hard way că minunatul meu laptop dotat de fabricant cu superbul sistem de operare Vista nu trebuie pus în hibernate “haules baules” după ce a detectat un dispozitiv pe ieșirea VGA, ci trebuie lăsat în durerea lui până îmi vine mie rândul. Sunt convins că audiența a apreciat enorm reboot-ul de Vista, traumatizant de lung, în direct pe proiector ocazie cu care am adăugat foarte, foarte mult whuffie la prestigiu. După asta, prezentarea deja nici nu a mai contat în mod semnificativ, chit că știu că am fost prea “marketing” pentru gustul unora dar măcar am trezit interesul – după numărul de întrebări sper ca măcar unul dintre cei prezenți să încerce să-și testeze automat aplicația web (tema întâlnirii fiind testarea&co). Oricum, cum o dau cum o ne-dau cred că a ieșit una dintre cele mai nefericite prezentări de-ale mele ever. Pe de altă parte, eu am prins idei interesante de la ceilalți ceea ce aduce bilanțul personal la o valoare pozitivă. Cred.