Este așadar oficial, AIMRîn judecată site-ul trilulilu.ro și pe ISP-ul care îl găzduiește pentru neplata drepturilor de autor. Rolul ISP-ului este oarecum ciudat, e ca și cum aș da în judecată compania de electricitate pentru că tâlharii au folosit o bormașină electrică atunci când mi-au spart ușa de la apartament. Cu Trilu și clipurile/filmele cu drept de autor postate pe acesta, lucrurile sunt ceva mai complicate.

Într-un interviu de acum doi ani cu Comănescu, Sergiu Biriș (unul dintre fondatorii Trilulilu) declara că au doi moderatori care verifică doar clipurile raportate, cu referire în special la clipurile porno – chiar  și cu traficul de atunci doi oameni nu aveau cum să controleze toate clipurile urcate de utilizatori. Mai recent, în 2009, aflăm că producătorilor de conținut li s-au creat conturi speciale pe Trilu pe care le pot folosi ca să-și identifice materialele și să le șteargă dacă doresc. Sergiu făcea aluzie și la faptul că “nu trebuie să te numești Google ca să închei partenariate” – iar cei care nu doresc să devină parteneri Trilu vor raporta fișierele în neregulă pentru ca acestea să fie “înlăturate de pe site”.

Lucrurile sunt totuși ceva mai complicate decât atât. Producătorii de conținut nu au nici un interes să cheltuie bani angajând oameni care sa stea la pândă pe site-urile cu UGC, devenite din ce în ce mai multe și mai greu de controlat. Există mai multe soluții pentru filtrare automată de conținut, cea mai cunoscută fiind “amprentarea” conținutului video sau fingerprinting. Pe scurt, fiecare produs video (film, serial, clip, emisiune) are o amprentă digitală de dimensiuni relativ reduse (mult mai mici decât filmele în sine). Tehnologia este astfel gândită încât dacă iei filmul sau clipul cu pricina și-l alterezi ușor – dacă schimbi rezoluția, pui un watermark sau subtitluri – amprenta permite totuși identificarea materialului original. Până la un punct evident, dacă ciopârțești filmul sau clipul desfigurându-l de-a binelea poți să eviți identificarea, dar rezultatul nu este deloc plăcut de vizionat.

Există companii al căror model de afaceri este să se interpună între producătorii de video, alcătuind baze de date cu amprentele acestora, și site-urile precum Trilu cărora le oferă unelte de calcul de fingerprint și un serviciu de identificare. Contra unei sume mai mult sau mai puțin modice, evident. Iată cum funcționează sistemul fără ca studiourile sau televiziunile să trebuiască să angajeze o armată de “găsitori” profesioniști care să se plimbe mai mult sau mai puțin aleator pe toate site-urile de video sharing.

Odată materialul identificat, există mai multe căi pe care se poate merge: de la simpla ștergere până la afișarea de reclame sau de referral links către site-uri de unde se pot achiziționa copii legale ale materialelor cu pricina (citește aici despre rights management). Toate acestea în funcție de existența și de condițiile “partenariatelor” de care pomenea Sergiu.

Sigur că multe lucruri merg altfel în lumea civilizată: șoferii se respectă unii pe alții în trafic, tramvaiele sosesc la timp și site-urile mari de video sharing urmează niște reguli foarte clare încă de la finele anului 2007. A fost totuși nevoie de câteva procese mari (amintiți-vă de YouTube-Viacom) pentru ca lucrurile să ajungă acolo unde trebuie și iată că și la noi începe fix același joc. Istoria, nu-i așa, se repetă și pe planeta România.

În anul de grație 2009 nu mai este suficient să încropești un site de video share cu un player Flash și cu ffmpeg în spate (apropos, s-a gândit cineva la banii de royalties pentru patentele legate de anumite codecuri ? – probabil că nu). Trilu și alți câțiva au prins trenul atunci când acest lucru era posibil. Rămâne de văzut dacă vor dori și vor avea banii necesari ca să-și continue drumul cu un bilet la clasa I.

Pentru mai multe detalii privind acțiunile anti-piraterie din ultima vreme, citiți și un interviu cu directorul AIMR Florin Cuică, pe go4it.ro.

Despre transformările fundamentale prin care va trece distribuția de media (video, audio, cărți) în următorii ani vom mai discuta tot pe blog într-o viitoare serie de articole. Nu ezitați să lăsați comentarii sau să-mi trimiteți un email; guest post-urile sunt binevenite.