Din 2001 am avut printre atributiile mele si selectia de personal pentru echipele IT ale clientilor. In aceasta postura am vazut pana acum in jur de 300 de candidati, majoritatea pre-selectati de cei de la resurse umane, aplicand pe diferite posturi: programatori, team leaderi, sefi de proiect ba chiar si ingineri de suport sau administratori de retele. Cu timpul, am inceput sa discern anumite modele negative de comportament despre care se discuta destul de rar pe site-urile sau forumurile de profil, dar care sunt reale si destul de grave. Ma refer in special la domeniul IT, pe care il cunosc foarte bine. Iata cateva dintre aceste probleme, redate direct si cu sinceritate. Sper sa nu ranesc susceptibilitatea vreunuia dintre cei care citesc acest material.

1. Articolele care descriu tinuta de prezentare la un interviu noteaza in fuga: “candidatul trebuie sa fie curat”. Cam un candidat din zece ori nu cunoaste acest sfat, ori are o interpretare absolut originala. Simt asadar nevoia sa detaliez. Notiunea de “curat” implica un dus facut in dimineata acelei zile, cu (da, trebuie precizat !) sapunul sau un gel de dus, si parul spalat intr-un interval anterior de maxim cateva zile. Notiunea de “curat” exclude un pulover sau/si o camasa purtate sistematic vreme de (zic la intamplare) o luna. Exclude si perechea de pantofi sport folositi zilnic vreme de mai multe sezoane, care au devenit un teren de cultura propice bacteriilor atat aerobe cat si anaerobe. Notiunea de “curat” implica utilizarea cotidiana a unui deodorant, dar suficient de discret incat sa nu ma loveasca atunci cand candidatul se foieste pe scaun la o intrebare dificila. Sunt lucruri simple, elementare, pe care ma astept ca un om care cere senin 30 de milioane salariu net sa le cunoasca si sa le practice.

bacteria.jpg

Exista evident circumstante atenuante atunci cand ne aflam la sfarsitul unei zile calduroase, in care candidatul a muncit prin cine stie ce birou stil sauna. Dar, daca este dimineata si eu trebuie sa deschid geamul larg si sa inspir cu nesat aerul poluat al Bucurestiului dupa ce personajul a parasit biroul, CV-ul va zbura si el pe acelasi geam sub forma de ghemotoc. De fapt, exagerez, CV-ul se va intoarce la resursele umane cu o recomandare negativa, ceva de genul “nu are competenta necesara postului”. Chiar daca el/ea este un profesionist fantastic, aproape genial, si doreste sa lucreze gratuit. Dar, din motive legale nu pot sa sa scriu “candidatul mi-a imputit biroul”.

2. Aproape trei sferturi dintre candidati, cu predilectie cei cu experienta mai redusa, “infloresc” CV-ul. Acest obicei se datoreaza si sfaturilor propagate de diverse publicatii de HR, care sustin ca “este bine” sa treci in CV absolut toate tehnologiile cu care ai venit in contact, pentru ca prima etapa de filtrare se face prin scanarea anumitor cuvinte cheie. Confirm povestea cu scanarea, dar imi exprim dubiul cu privire la utilitatea umflarii inutile a listei de skill-uri. Ma rog, asta ar fi o metoda relativ benigna de a mai “intari” CV-ul, dar ce ne facem cand candidatul isi aroga atributii pe care nu le-a avut niciodata ori trece in lista la rubrica “avansat” tehnologii cu care s-a intalnit vag la un seminar din facultate, acum niste anisori ? Bunaoara, am parcurs recent CV-ul unui om care a lucrat in echipa mea la o firma unde am fost angajat cu mai multi ani in urma, de unde reiesea in mod oarecum comic ca de fapt el a fost project managerul pe tot ce am dezvoltat noi atunci. Alt exemplu, la un interviu de Java descopar un candidat “super-bazat” in Python (pe hartie): spre surprinderea lui il intreb daca poate sa-mi spuna ceva despre multithreading-ul din Python si se uita la mine de parca mi-ar fi crescut brusc coarne. Evident, am descoperit ca nu stia o boaba.

liar_syrup.jpg

O sa spuneti, ok si ce daca mai infloreste omul un pic si tu il prinzi ? E normal, asa fac toti. Ma rog, eu nu am procedat asa vreodata, dar poate ca sunt mai ciudatel de felul meu. Argumentul decisiv este insa altul. Un candidat prins cu ocaua mica isi pune automat sub semnul intrebarii TOT ce scrie in CV si ce afirma, incluzand nivelul salarial curent sau motivul pentru care paraseste angajatorul actual. Astfel, el se pozitioneaza foarte prost in “cursa” pentru ocuparea postului isi si va afecta (in rau) ofertarea care i se va face daca este de fapt un candidat valoros.

3. Cam unul din cinci candidati sustine ca este platit partial “la negru”. Interesant este ca nici unul nu-si pune problema macar o secunda care este valoarea lui reala pe piata. Formula cu care sunt confruntat este ceva de genul “as vrea intreg salariul actual pe cartea de munca pentru ca vreau un credit pentru locuinta, plus macar 15%”. Un calcul simplu ne arata ca noul angajator ar trebui sa cheltuiasca de fapt cu minim 50-60% mai mult decat vechiul angajator, ca sa acopere diferenta de taxe si impozite. Din pacate si probabil din acest motiv, majoritatea celor aflati in aceasta situatie vin cu pretentii salariale care depasesc bugetele. Am o solutie pentru acesti domni. In momentul in care ai acceptat un salariu predominant “la negru”, te-ai “debransat” cumva de pe piata muncii. Daca vrei sa “reintri” (accesul la credite fiind doar unul dintre motive) este important sa cercetezi care sunt salariile reale care se practica pe aceasta piata. Asta, daca vrei sa ai vreo sansa de a emite pretentii rezonabile. In anumite cazuri, chiar simpla “legalizare” a salariului poate constitui o marire foarte consistenta.

Ok, m-am descarcat. Nu mi-o luati in nume de rau, dupa cateva saptamani de interviuri aproape zilnice anumite comportamente repetitive incep sa devina de-a dreptul enervante. Spre norocul meu, am reusit sa gasesc oamenii potriviti pentru toate posturile vacante, asa ca ma voi putea concentra spre lucruri mai importante, cum ar fi lucrul efectiv pe proiecte in loc de interviuri. In fine !