Începe școala și românii se întorc din concediu, readucând economia mioritică la ritmul ei de melc bolnav după cum explică și Times New Roman. În acest timp lumea nu stă degeaba și duce lucrurile în direcția stabilită.

De exemplu, în deșertul australian se experimentează deja camioanele fără șofer. Deocamdată acestea sunt controlate de la distanță, dar se deplasează complet autonom pe trasee prestabilite. Exploatatorul (Rio Tinto, care în anii 2000 a avut licență de exploatare a aurului din Apuseni dar nu a folosit-o) motivează dotările prin lipsa șoferilor dispuși să conducă utilaje grele prin climatul aspru al deșertului australian. De aici și până la înlocuirea șoferilor din alte climate mai e doar un pas, pentru că e știut că roboții fac treabă foarte bună și pe răcoare. Soferii profesioniști de azi vor fi în poziția conducătorilor de poștalioane în secolul XIX când trenurile le-au distrus afacerile și joburile.

Nu cred că vor trece mai mult de 15 ani până când vom vedea majoritatea fluxurilor de fabricație în hale complet automatizate, de unde produsele vor fi manipulate de roboți în depozite, depuse tot de roboți în camioane care “se vor conduce” automat până la destinație.

Toată această circulație semi-automatizată va fi supravegheată cu un ochi de vultur din cer de drone. De exemplu, o dronă alimentată cu energie solară care nu va avea nevoie să aterizeze practic niciodată. Mai ieftină și mai riguroasă decât un polițist. Un mecanic la câteva zeci de astfel de drone va fi mai mult decât suficient.

Ce se va întâmpla cu toți cei care își vor vedea joburile înlocuite? Probabil că vor deveni programatori … care vor implementa ceea ce le spun roboții de știință (pentru că a fi om un mare handicap dacă vrei să faci știință – e explicat … științific aici).

Sau, nu. Pentru că una e să recalifici un sudor pe post de sculer-matrițer și alta e să te aștepți ca după câteva cursuri să fie tobă de Hadoop, node.js și Haskell.

După cum bine punctează un anume domn Jon Evans de la TechCrunch: roboții și sistemele automate în general vor aduce prosperitate în primul rând celor care le dețin și celor care  știu să le creeze/programeze – și abia după aceea restului omenirii.

Cu proiecte precum mina de la Roșia Montană, simt că societatea românească este pe deplin pregătită pentru viitor. Parcă văd camioanele fără șofer roind ca albinuțele și lăsând dâre estetice prin nămolul cianurat. Să ne reluăm așadar activitățile uzuale, totul e perrrfect.