New York Times a publicat ieri un articol despre noua găselnișă a lui Mark Zuckerberg de la Facebook. Practic, bazându-se pe un sistem de partajare de informații cu site-uri comerciale și cu permisiunea membrilor Facebook, preferințele acestor membri vor fi difuzate tuturor celor care sunt în rețeaua lor. Iată pe scurt scenariul pe care l-am înțeles eu din prezentarea New York Times:

  1. Eu Adrian, sunt prieten cu tine, X, pe Facebook. În viața reală putem fi simpli parteneri de afaceri, este mai puțin relevant.
  2. Mi-am dat acordul ca prietenii mei să primească recomandările mele.
  3. Facebook are încheiat un deal cu – să zicem – magazinul online de electronice magomag.ro în schimbul unui flux de informații + desigur ceva bănuți
  4. Eu cumpăr un prăjitor de pâine Parasolnic, iar magomag transmite spre Facebook această informație
  5. Automat cei din lista mea de prieteni (inclusiv tu, X) vor fi informați prin intermediul unei reclame că eu recomand prăjitorul de pâine Parasolnic de pe magomag.ro, ce poate fi achiziționat cu un simplu click. Eventual, faciesul meu mirobolant va fi afișat la loc de cinste lângă reclamă.

zuckerberg-facebook.jpg

Aici sunt câteva probleme mari cât India. Prima, că acordul ar trebui să fie reciproc. Poate că nu toți prietenii mei sunt interesați de marca mea preferată de sucuri sau de unde îmi achiziționez eu șosetele (deși eu în grandomania mea cred asta). A doua chestiune: automat un magazin online care trimite un flux de informații trebuie să aibă ID-ul meu de Facebook pentru identificare: implicit va “trage cu ochiul” la profilul meu (public by default, mulțumim Mark). Sper că nu-și închipuie nimeni că marii comercianți nu vor încerca să tragă foloase imediat. Perfect: și mai mult spam, my Inbox will love it. și dacă vorbim de spam: cine spune că odată ce pun gheara pe niște ID-uri de Facebook și am încheiat un deal de publicitate nu voi injecta în sistem date fictive (adică prietenii diferitor persoane vor fi periodic anunțați că recomandă produse pe care de fapt nu le-a cumpărat nici unul dintre “recomandatori”) ?

Ideea are potențial și este o adevărată mană cerească pentru partizanii marketingului direct. Dar, sunt atâtea capcane în execuția ei – proiectul mi se pare extrem de dificil. Pe de altă parte, zarurile au fost deja aruncate: 60 de advertiseri au semnat deja. Informația extrem de interesantă pe care am citit-o pe NYT spre finalul articolului este că 100.000 de noi profile au fost create automat pentru a promova “trupe, produse și alte interese”. Cu alte cuvinte, “prietenii” care trimit recomandări nu sunt neapărat personaje reale. Să sper ca în curând să primesc un mesaj de la prietenul Nokia și de la prietena Coca-Cola ? Da, poate ieșim la o bere împreună !

De ce mă aștept ca și pe netul românesc să apară cât de curând o inițiativă similară ? Poate-mi spuneți voi …