De când mi-am luat PS3-ul am încercat în fel și chip să-l conving să-și depășească sărmana condiție de consolă de jocuri și să ajungă o adevărată platformă multimedia. Ipoteza mea era că instalând pe el una din distribuțiile de Linux existente pentru Sony Playstation o să am o mașină extrem de puternică. Fals.

Versiunile de Linux “normale” nu utilizează nici unul dintre cele 6 SPE-uri (Synergistic Processing Element) prezente pe consolă. Acesta înseamnă că din punct de vedere hardware, sub Linux, Playstation 3 echivalează cu o mașină cu un procesor PowerPC dual-thread similar cu cel care echipează mai vechiul Power Mac G5. În plus, accesul la funcțiile de accelerare video este restricționat iar memoria este doar de 256 MB. Este drept că oamenii de știință folosesc cu succes de ceva vreme hardware-ul PS3 pentru algoritmi extrem de gurmanzi ca necesități în putere de calcul. Dacă te simți capabil, poți desigur încerca să rescrii codecurile video din Linux și să le paralelizezi pe cele 6 SPE-uri folosind unul din numeroasele SDK-uri disponibile. Eu unul nu sunt suficient de inteligent pentru un astfel de challenge iar un Linux care se mișcă mai încet decât administrația locală nu este suficient de interesant. Așadar, am dezinstalat YDL și am revenit la funcțiile “native” de redare video de pe Playstation.

Într-adevăr, anul trecut Sony a introdus suport pentru decodare fișiere DivX în firmware și a ameliorat upscaling-ul pentru DVD-uri. Astfel PS3-ul a ajuns unul dintre cele mai capabile playere video (chiar dacă facem abstracție de faptul că acceptă formatul Blu-ray). Nu există termen de comparație între calitatea imaginii pe un PS3 și pe un player DVD dedicat. Desigur, sunt și diferențe de preț – dar acesta este un cu totul alt aspect. Pe scurt, același DVD și (mai ales) același fișier DivX “se văd” substanțial mai bine când sunt redate de pe Playstation. Imaginea de mai jos este surprinsă cu același aparat foto, cu setări identice, așezat pe un trepied în fața televizorului în ambele cazuri (rezoluția materialului video este 624×352):

Ar mai fi fost un mic impediment, și anume că subtitlurile externe nu sunt suportate. N-am crezut ce scria în documentație și pe Internet și am încercat 1001 de formate care mai de care mai fanteziste (pentru torturarea subtitrărilor în fel și chip recomand excelentul Subtitle Workshop, software gratuit realizat de niște băieți deștepți din Uruguay). Nimic. Teribil de frustrant să ai un asemenea monstru multimedia sub televizor și să urmărești serialele preferate de pe DVD player sau de pe laptop. Am încercat și soluții de gen TVersity Media Server (soft gratuit) cu streaming de pe PC sau transcodare și dacă aș fi putut derula cu telecomanda și nu s-ar fi deconectat din 5 în 5 minute poate că aș fi oprit “cercetările” acolo.

Doar că zilele trecute am găsit soluția, care se numește AVIAddXSubs, un program gratuit care pornind de la un fișier extern cu subtitrările unui film le incorporează direct în fișierul video. Este relativ obscura normă XSUB definită de cei de la DivX iar progrămelul se descurcă excelent cu video encodat DivX sau XviD în container avi. În plus, jucându-mă cu setările am descoperit că poate fi scriptat în mod primitiv din linia de comandă. Ura.

Și-acum vă las, am rămas în urmă cu Fear Itself. Un serial horror mediocru, dar cu actori bunicei, decoruri și efecte plauzibile – merge urmărit într-o noapte de weekend.