Marturisesc ca nu inteleg atractia pe care Starbucks pare sa o exercite asupra unor vaste categorii din populatie. Vorbesc evident de populatia care-si permite sa dea intre 9 si 15 RON pe o cafea. Ah scuzati-ma am spus “cafea” era infinit mai potrivit cuvantul “desert”. Pentru ca zeama pe care o sorbim delicat prin gaurica magistral decupata in capacul de plastic are fix atata cofeina cat sa produca urmatorul efect : nimic. Bei doua : nimic. Bei trei : ah, stai un pic, parca incep sa simt ceva, imi aduce aminte de ultima oara cand am baut o cinzeacă de Ice Tea. Care ceiuc rece, intre noi fie vorba, luat la doze de minim un litru si din varianta verde si Lipton, te tine cu usurinta treaz pana pe la 3 noaptea. Dar, divaghez.

27052007_filtered.jpg

Cand intrati in Starbucks, uitati tot ce stiti despre cafea, aroma si efectele ei. Pregatiti-va pentru niste licori dulci, dense și scumpe – care alcătuiesc majoritatea zdrobitoare a ofertei de cafele. Nimic de zis, localul arata impecabil – deh, e nou – fotolii confortabile, mese din lemn alese cu grijă, tablourile etno-coffee plastifiate pe pereți si rețeta americană respectată cu mai multa sau mai putina scrupulozitate de catre francizorul grec (grec ?!?). Lipseste (deocamdată, cred) WiFi, care ar face sederea mea la Starbucks mult mai agreabilă în așteptarea celorlalte 2 treimi din familie care roiesc costisitor prin niste magazine de imbracaminte. Poate, data viitoare. și-acum ma scuzati, am un delicios desert – în stare de agregare lichidă – de consumat. Parca tot mai bun era un tiramisu pe o terasa unde sa adie briza … dar la ora aceasta si in Bucuresti adie doar o pală de caldură asfaltică aromată cu miros de esapament. E bun si aerul conditionat din Mall, insa data viitoare ma duc undeva unde stiu sa facă espresso bun la preț decent. Zeama la carton, la pensie. Dac’apuc.