Recent anunțatul iPhone SDK și programul de deschidere a platformei către dezvoltatori din afara Apple au făcut deja destul de multe ecouri în presă. Scopul declarat este acela de a creste numărul de aplicații de pe iPhone, întărindu-i astfel utilitatea, atractivitatea și în ultimă instantă vânzările pentru a atinge targetul de 10 milioane de unităti până la finele lui 2008. Aș vrea totuși să aruncăm o privire spre câteva inconsistente pe care le-am remarcat – nu “pe încercate” ci “pe citite” pentru că nu posed un Mac.*

Aceasta este prima caracteristică neplăcută a SDK-ului, nu functionează decât de pe un iMac sau PowerBook din noile generații, cele cu procesor Intel și sistem de operare Leopard OS X. Este paradoxal dacă ne raportăm la entuziasmul cu care au primit acum aproape un an analistii pro-Apple vestea că lansarea iPhone este acompaniată de o versiune de Safari pentru Windows. “Safari devine un vector inteligent pentru creșterea numărului de dezvoltatori pentru iPhone” era fraza momentului în conditiile în care aplicațiile web erau singurele pe care programatorii din afara Apple le puteau realiza pentru noul mobil. Mă întreb care o să fie argumentul zilele acestea. SDK-ul va deveni un vector pentru ce ? diminuarea numărului de dezvoltatori – hm, nu cred – mai degrabă pentru sporirea vânzărilor de sisteme designed in Cupertino, California. Pentru că – nu-i asa – s-ar fi putut lucra și pe alte sisteme de operare folosind o masină virtuală, dar Apple nu permite asa ceva. Din principiu.

A doua nucă tare este reprezentată de următorul paragraf din acordul de utilizare a SDK-ului, citez: “An Application may not itself install or launch other executable code by any means, including without limitation through the use of a plug-in architecture, calling other frameworks, other APIs or otherwise. No interpreted code may be downloaded and used in an Application except for code that is interpreted and run by Apple’s Published APIs and builtin interpreter(s)“. Pe scurt, aceasta înseamnă că nu poti scrie aplicații care să suporte pluginuri programate de alții (de genul Firefox + extensii), dar nici interpretoare pentru alte limbaje [decât Objective-C furnizat de Apple] care ar fi usurat enorm scrierea de aplicații mai simple pe iPhone. În atari conditii, este destul de stranie declaratia Sun că dezvoltă o masină virtuală Java (de tip JME) peste noul SDK. Data teoretică de livrare este iunie 2008 iar runtime-ul Java va face (tot teoretic) posibilă migrarea a numeroase jocuri dar și a unor aplicații enterprise pe iPhone și iPod Touch. Nu știu cum de Sun poate afirma așa ceva fără o înțelegere prealabilă cu Apple – iar Apple nu au declarat nimic în legătură cu acest subiect, ceea ce semnifică (zic eu) că nu sunt la curent. Sau sunt dar nu au chef să se exprime. Sau întregul departament juridic de la Sun a fost în concediu undeva pe o insulă fără acces la Internet.

Comparația cu Android pe care o fac deja unii (Maclife) este mai mult decât forțată. Softul Google este open-source, licențiabil gratuit, rulează aplicațiile altora în background și nu le izolează unele de altele (sandboxing) așa cum face iPhone SDK. Iar dacă suma de 100 de milioane de $ pare mai atractiva decât premiile de 10 ori mai mici de la Google, să remarcăm totuși că premiile Google se vor da la o anumită dată iar competiția este deschisă întregului mapamond. Aceasta, în timp ce cifrele furnizate de Apple reprezintă un nivel maxim potential al investitiilor pe care Kliener-Perkins, un grup de management de capital de risc, le va face (sau nu) în firme care produc (si) software pentru iPhone … la un moment dat. M-am uitat pe site-ul KPCB și marea majoritate a firmelor finantate sunt în US (mai precis California), rar mai scapă câte una prin India, China sau Israel. Este un model de acces mult mai restrictiv decât competiția Androizilor.

Surpriza plăcută este reprezentată de procesul de distributie al aplicațiilor care într-adevar se face via Apple, dar nici gând să se auditeze codul sursă așa cum se vehicula într-o vreme pe blogurile “informate”. Mai mult, AppStore pe iTunes este un excelent canal de distribuție iar Apple îl pune la dispoziția celor interesați pentru suma (sincer, modică) de 99$. De pe AppStore aplicațiile pot ajunge ușor într-o piață potențială de milioane de posesori de iPhone și iPod Touch. Deocamdată doar un număr restrâns de dezvoltatori și firme din Statele Unite vor beneficia de acces pe AppStore pentru aplicațiile dezvoltate cu SDK-ul.

Dac-ar fi să trag o concluzie, este că nou anunțatul SDK nu are cum să ucida “piata” aplicațiilor clandestine (homebrew) pentru telefoanele hackerite. Deși pe această piata răsplata este mai mult în whuffies decât în verzișori.

*Între noi fie vorba, nu e un motiv de mândrie, minunatul meu Windows Vista Business instalat legal pe un laptop recent mi-a dat un BSOD din motive necunoscute în timp ce scriam acest articol, dar asta-i viata – noroc cu WordPress care salvează periodic.