Vara acesta mi-am respectat din nou promisiunea de a evita litoralul românesc, făcută imediat ce vârsta copilului ne-a permis să ieșim fără griji din țară. Am dat turismului mioritic un interval confortabil în care acesta să evolueze. 2012 va fi anul în care (conform planului) voi călca din nou, prudent, pe litoralul Mării Negre sperând să găsesc mai puțină nesimțire, nepăsare, manelizare; și poate mai mult respect fața de clientul mult prea plătitor. Asta desigur în cazul în care până la acea dată un cataclism general nu șterge planeta de pe harta Universului, conform calendarului mayaș. Context în care dispariția stabilimentelor de prost gust din Mamaia ar fi doar un aspect pozitiv minor pe lângă multele aspecte negative majore. Dar – despre acest film prost – cu altă ocazie.

Sunt puține avantajele unui concediu pe litoralul românesc. Unul ar fi că datorită mâncării proaste, monotone și exagerat de scumpe te poți întoarce acasă mai slab decât la venire (lucru care nu are cum să se întâmple în Turcia ori Grecia). Al doilea ar fi că având la dispoziție o mașină spațioasă poți căra un volum impresionant de bagaje. De exemplu, o jumătate de metru cub de cărți. Cam acesta ar fi optimul indicat având în vedere obiceiurile mele proaste de a citi repede și de a renunța rapid la carte dacă subiectul îmi displace.

În Turcia nu mă pot căra cu jumătate de raft de bibliotecă după mine (ar trebui probabil să plătesc un supliment la charter mare cam cât PIB-ul Somaliei) și-atunci am apelat la metode alternative. Primele încercări au fost cu mobilul dotat cu MobiPocket. Metoda este ok, dar după o vreme cititul pe un ecran de 6 cm diagonală cu rezoluția QVGA devine destul de obositor. În plus, nu cunosc vreun ecran de telefon al cărui contrast să nu se degradeze semnificativ atunci când îl privești în soare. Sigur, am auzit de iPhone dar nu vreau să plătesc 600 EUR ca să am ce citi o săptămână pe marginea piscinei. Ca factor agravant menționez că, după ce primul meu iPod a cedat cu nerușinare la fix o zi după expirarea garanției, am jurat să o las mai moale cu produsele Apple tot cam până prin 2012, poate învață și ei să proiecteze hardware de calitate. La ora actuală folosesc un “bătrân” Sansa E205: solid, trecut prin multe și cu un acumulator care după aproape 4 ani de funcționare intensă rezistă aproape la fel ca-n prima zi.

Așa se face că anul acesta am apelat la audiobooks. Într-un player audio de mărimea unei cutii de chibrituri (costând între o zecime și o cincime din prețul unui iPhone) încap lejer o duzină de cărți. Spre deosebire de cărțile în format electronic unde limba engleză este obligatorie, există audiobooks și pentru cărți în limba română, vezi de exemplu aici sau aici. La noi, editura Humanitas are bunul obicei de a publica audiobook-uri, în învechitul format CD, dar există desigur soluții pentru a le transforma rapid și ușor într-un fișier mp3.

Cu podcasturile sunt familiar de ceva vreme (de prin 2004, ca să fiu mai precis) dar cărțile audio sunt oarece noutate pentru mine. Am găsit câteva surse bunicele de audiobooks în limba engleză pe care le menționez aici în speranța că vor fi utile și altora:

  • Podiobooks este o sursă de cărți audio gratuite. Acestea sunt publicate serializat sub formă de podcasturi, dar pot fi descărcate în totalitatea lor de pe site odată ce ai un cont. Fiind vorba de literatură gratuită, apar în special autori tineri care doresc să se afirme și calitatea lasă uneri de dorit (atât calitatea vocii cât și a textului în sine). Unii dintre autorii de pe Podiobooks se bucură de un neașteptat succes. Scott Sigler a pornit practic de la zero, înregistrându-și o carte și distribuind-o gratuit în format audio după ce editura cu care avea contract a renunțat să o publice în urma crizei economice ce a urmat evenimentelor din 11 septembrie 2001. Au urmat 4 alte cărți difuzate gratuit ca audiobooks care s-au vândut foarte bine în “versiunea de hârtie”, propulsându-l pe Scott în topul vânzărilor pe Amazon ba chiar și în New York Times best seller list. Dacă sunteți amatori de science fiction cu o tentă horror, recomand. Într-un registru similar scrie și Phil Rossi; atât Sigler cât și Rossi au fost finaliști la Parsec Awards (site-ul Parsec este o sursă foarte bună pentru a găsi și alte audiobooks din zona sci-fi).
  • Librivox este cea mai cunoscută colecție de audiobooks clasice, cu opere al căror copyright a expirat și care au intrat în domeniul public (de exemplu cărțile prolificului Conan Doyle, nu știu câtă lume știe că acesta a scris destul de multă literatură fantastică). Textele sunt citite de către voluntari, deci calitatea nu se ridică mereu la calitatea unei lecturi efectuate de un actor sau un om de radio, dar “merg” ascultate.
  • Audiobooksforfree are un model comercial interesant: cărțile oferite de ei sunt gratuite în varianta de calitate foarte scăzută (8kbps) și au un preț crescător pe măsură ce fișierul audio are o fidelitate din ce în ce mai bună.
  • Imposibil de omis Audible, cea mai mare librărie virtuală de audiobooks, cu peste 60.000 de titluri în catalog. Fișierele audio au o calitate foarte bună iar lectura este făcută de profesioniști. Cărțile se pot cumpăra individual sau pe bază de abonament, dar prețurile nu sunt întocmai atractive pentru un buget est-european.

Una peste alta, obiceiul mi-a rămas și după întoarcerea acasă așa că de la o vreme descarc în fiecare weekend atât de multe cărți si podcasturi încât încep să regret că merg cu metroul și nu cu mașina la birou. În mașină aș fi avut mult mai mult timp de ascultat, stând în mirificul trafic “de toamnă” bucureștean.

Dacă mai știți surse interesante de audiobooks (și prin “interesante” înțeleg “legale” :) ) nu ezitați să adăugați în comentarii mai jos.