În vreme ce poporul nostru puternic dezbinat de epopeea Voyo – Vplay face petiții, pagini de Facebook, hashtag-uri de Twitter și câte și mai câte, puțini au observat că în Franța s-a făcut bilanțul la unul dintre cele mai mari experimente anti-pirataj ale ultimilor 2 ani. Am scris pe blog încă din 2010 despre HADOPI și  mulți mi-au dat imediat peste nas “cum să deconectezi pe cei care piratează? Ar însemna să deconectezi milioane de utilizatori. N-o să țină.” Ia să vedem ce s-a întâmplat de fapt…

După aproximativ doi ani bilanțul HADOPI se poate rezuma simplu:

  • 3 milioane de adrese IP supravegheate
  • 1.15 milioane de IP-uri detectate în context de pirataj
  • 1.15 milioane de scrisori trimise în faza 1
  • 102854 de IP-uri detectate în faza 2, abonații fiind din nou avertizați prin scrisori
  • 340 de Internauți au continuat să ignore avertismentele și să pirateze, primind “a treia lovitură”
  • dintre aceștia numai 14 au fost în cele din urmă aduși în fața justiției
  • unul singur fiind amendat cu 150€ pentru că ar fi descărcat ilegal 2 MP3-uri cu melodii ale Rihannei. Judecat după gusturile muzicale omul merita clar o amendă mult mai mare, dar are scuza (subțire!) că de fapt soția lui cu care se afla în proces de divorț ar fi descărcat ilegal MP3-urile.

Multă lume (neinformată) se uită doar la cifrele finale și are senzația că e o glumă iar toată treaba a fost un mare eșec. Se scapă aici din vedere amănuntul esențial că din mai mult de 1.15 milioane de utilizatori numai 14 nu s-au oprit din piratat, logic înseamnă că toți ceilalți fie au renunțat fie o fac acum folosind o metodă nedetectabilă. Cum veniturile furnizorilor de VPN nu au crescut în mod exagerat, înseamnă că mai mult de 1 milion de internauți au dat-o cold turkey și au lăsat baltă “luatul” de jocuri, filme și muzică de pe Internet. Mai ales că – nu-i așa – în Franța chiar ai de unde cumpăra conținut media în mod legal și la preț decent.

Funcționarea agenției HADOPI a halit vreo 12 milioane € de la buget. Asta înseamnă că a costat cam 12 € per abonat Internet care s-a lăsat de downloaduri ilegale. Mult, puțin? E greu de zis atâta vreme cât nu apar și niște statistici privitor la evoluția vânzărilor de media și jocuri în aceeași perioadă.

Între timp în Franța a venit la putere socialistul Hollande având alături un guvern vădit de stânga. Vă reamintesc că domnul Hollande a protestat destul de vehement împotriva tratatului ACTA, clamând “libertatea accesului la conținutul de pe Internet“. Ei bine, singurul lucru pe care noul guvern francez l-a făcut a fost să reducă bugetul HADOPI pe 2013 cu 28%. Cu alte cuvinte lupta anti-pirataj continuă, dar într-un mod mai eficient. Experimentul HADOPI a fost oficial validat.

Nu trebuie să ne mire că alte state încep să impună variante de HADOPI pe teritoriul lor. SUA de exemplu va implementa încă din acest an o variantă mai soft cu 6 lovituri în loc de 3. Este un proces gradual în care cei prinși că piratează vor suferi diferite consecințe. Cele benigne apar după 3-4 avertismente și constă în diminuarea vitezei de acces la Internet, obligația de a vedea un filmuleț educațional (!) sau blocarea accesului la Facebook (pentru unii s-ar putea ca asta să fie de fapt un bonus, dar divaghez). Sancțiunile culminează după cele 6 avertismente cu acțiune în justiție și/sau tăierea Internetului. Din nou, nu cred că vorbim de mase mari de oameni care vor fi deconectați de la rețea pentru că pur și simplu majoritatea se vor speria din prima de posibilele consecințe. Fix așa s-a întâmplat și în Franța, nu văd de ce-ar fi diferit în SUA.

Întrebarea serii este când vom avea un HADOPI al nostru mioritic. Nu cred că se grăbește nimeni deocamdată, având în vedere costurile asociate. Trebuie ca întâi piețele importante din Europa (Germania, Italia, Spania, Țările de Jos) să adopte mecanismul și de abia după aceea o sa apară presiuni și pe ai noștri. Sigur că ne putem gândi și la o schemă prin care UE finanțează un mini-HADOPI înainte de vreme și la români, dacă tot se poartă experimentele. O variantă destul de plauzibilă ar fi cea în care asociațiile comerciale anti-pirataj finanțează eforturile din diferitele țări, mai ales acolo unde procentul de descărcări ilegale este destul de mare. Asta presupune că un număr important din cei care renunță se apucă totuși să cumpere legal ceva jocuri, muzică sau filme ceea ce face rentabilă activitatea de descurajare.

În ultimă instanță, nu-și propune nimeni să elimine complet piratarea de software și conținut. Doar că e o diferență între situația de acum niște ani când niște băieți mai … informați aveau acces la site-uri aflate undeva la periferia Internetului și situația de astăzi când piratarea este practic un sport de masă iar ISP-iștii (și nu doar cei de cartier!) practică reclame “pe față” gen “Filme, muzică, jocuri” sau “Viteză de download pentru cele mai noi jocuri“.

Lucrurile se vor schimba, mentalitățile se vor schimba și ele. Doar că pentru unii e nevoie de o scrisorică oficială sau o conversație prin telefon cu un funcționar de la o instituție. Totul la modicul preț de 12 €.