Ca și reacții la precedentul meu articol despre piraterie, am primit comentarii, emailuri ba chiar și remarci prin viu grai. Interesul pentru subiect este foarte mare și cred că pe mulți îi preocupă mai puțin soarta ghețarilor, clima care o ia razna sau benzina care o să ne coste pe lună mai mult decât chiria – decât faptul că în 2012 nu vor mai putea descărca gratis Avatar 4 de pe trackerul preferat. Este și foarte multă naivitate apropos de acest subiect și de aceea mi-am propus să răspund aici la cât mai multe dintre întrebările și remarcile primite.

Câteva dintre acestea sunt relevante:

  • Ar trebui să faci diferența între software și filme/muzică. Într-adevăr, când mă refer la “materiale piratate” înțeleg în special filme și muzică. Aici este presiunea cea mai mare datorită modelelor de business care se deplasează spre online și datorită “ratei de conversie mai mare”. Taie-i cuiva accesul la soft și va folosi versiunile mai vechi pe care le are deja sau un produs alternativ gratuit. Taie-i cuiva accesul la muzică și film și îl vei aduce pe un serviciu legal online sau – mai profitabil – pe scaunul din cinematograf, cu ochelarii 3D pe nas și punga mamut de floricele în mâna care nu e ocupată cu paharul de chimicale cola.
  • Pirateria este justificată de lipsa serviciilor legale din România. N-aș merge până acolo, dar este aberant ca Apple, Amazon și Sony să refuze să-mi ia banii pentru că am un IP din România. Dacă vreau să descarc un serial nou în format HD am de ales între a trece printr-un VPN chinuitor de lent (legal) și a-l lua de pe torenți (ilegal). Pentru filme avem deocamdată doar Muvix, care din păcate are o ofertă ridicol de mică.  Sper ca noile legi, oricum ar suna ele, să încurajeze giganții domeniului să-și deschidă magazinele de conținut și spre noi (speranța mea stă într-o firmă al cărui nume … rimează cu Muvix).
  • Oricum la noi nu se aplica nici o lege. Observație pertinentă dar aici nu este doar o simplă regulă pe care o impune statul, dacă vrea. Nu statul stă la pândă după “pirați”, ci organisme private cât se poate de motivate (financiar) să ne supravegheze și să trimită somațiile spre ISP-uri.
  • Nu se poate elimina pirateria. Nici nu se încearcă eliminarea, ci doar diminuarea acesteia.

Mai sunt și remarcile din categoria … cealaltă:

  • Informația vrea să fie liberă, la fel ca berea. Dezbaterile filozofice sunt una, legea e alta. Dezbaterile stimulează conversația lejeră, iar legea se respectă. Indiferent de ce cred unii sau alții, daca va existe o lege aceasta va trebui respectată.
  • E o lege aberantă și greu de impus, nu va trece niciodată. S-au văzut legi și mai aberante pe gura noastră de rai. Gradul de aberare nu mai este demult un criteriu în România.
  • Nu ai cum să deconectezi milioane de internauți, ISP-iștii și magazinele online vor da faliment. Corect. Dar nimeni nu va deconecta milioane de internauți! Se mizează pe faptul că o majoritatea acestora – speriați de somații – se vor reorienta fie spre soluții legale fie spre alte metode de petrecut timpul liber.
  • Ești o curvă corporatistă, suflet vândut! Asta e. Nu toți putem fi haiduci, unii trebuie să mai și muncească.
  • De ce susții această lege? Eu nu susțin nimic. Eu doar observ și comentez pe blog. Atât.
  • E simplu, folosim trackere private si/sau tor. Da, o parte dintre cei care consumă acum torenți vor trece pe trackere private, însă trackerele mari și permisive sunt sau vor fi rapid infiltrate și nu oferă “protecție”. Tor este bun la trafic mic/mediu – atunci când merge, nu pot să cred că vreunul dintre cei care îmi sugerează Tor chiar îl folosește pentru filme. Unii oameni au o răbdare de fier – sau pur și simplu multă imaginație.
  • Da dar în Franța legea a dus la mărirea piratajului. Mie studiul nu-mi spune foarte multe. Traficul Internet de orice gen este oricum în continuă creștere. Scrisorile de avertizare HADOPI încă nu au fost trimise deci este eventual un soi de efect “de întâmpinare” decât un efect al legii propriu-zise. Nu știu daca vreunul dintre cei care mi-a semnalat articolul inițial în comentarii sau pe email a avut curiozitatea să se uite pe Rapidshare sau Megaupload care zice-se c-ar fi “alternative” la descărcarea gratuită de pe rețele P2P sau torenți. Ei bine, ambele servicii sunt cu plată de tip abonament ceea ce le face foarte ușor de urmărit pe circuitul banilor de pe card până în conturile proprietarilor. Le dau 2-3 ani până la intrarea în legalitate, când vor împărți o parte din venituri cu firmele producătoare de filme sau muzică. Este și asta o metodă de “aducere la lumină”.